2016-12-25 A plecat la Domnul – sora Elisabeta Răitaru (tanti Zizi)

Mărturia fratelui Ștefan Critu despre sora Elisabeta Răitaru (tanti Zizi):

Sora Răitaru Elisabeta (tanti Zizi) a fost o credincioasă scumpă, iubită de Domnul ei, pe care L-a slujit cu credincioșie aproximativ 70 de ani. Cred că i se potrivește numele de ”Dorca” (Gazelă) din Fapte 9.36, dealtfel, așa cum îi spuneam unii dintre noi. A slujit pe Domnul cu dragoste, pentru că doar în această condiție nu a obosit să-i slujească și pe frați, pe văduve, orfani, copii, pe cei în nevoie.

A fost una dintre cele mai fericite persoane pe care le-am cunoscut. Nu cred că am văzut-o vreodată întristată; avea o față mereu luminoasă, un zâmbet permanent, al unei inimi mulțumite, care nu putea veni decât dintr-o relație strânsă și sfântă cu Domnul ei iubit. Nu a fost dintre ”cei învățați ai vremii”, dar avea o înțelepciune care venea de sus ”întâi curată, pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută. Dar rodul dreptății este semănat în pace pentru cei ce fac pace” (Iacov 4.17-18), de o curăție și simplitate pe care o poate lucra doar harul lui Dumnezeu în viața unui credincios.

Au fost mai multe generații de oameni credincioși care au beneficiat de ”serviciile” sorei noastre Zizi, pentru că Domnul a chemat-o la El la vârsta de 95 de ani. A trăit într-o simplitate și modestie extremă, fiind prezentă totdeauna acolo unde era nevoie, nelipsind de la întâlnirile celor credincioși. Nu a ținut niciodată la ”ale sale”, ci oferea cu toată dragostea din tot ce avea, iar multe dintre mamele și surorile de acum pot mărturisi numai lucruri frumoase despre sora noastră ”tanti Zizi”. Îmi sună în minte textul care spune ”Adevărat vă spun, întrucât ați făcut acestea unuia dintre acești foarte mici frați ai Mei, Mie mi-ați făcut” (Matei 25.40), text care se potrivește și sorei noastre, care va primi răsplata de la Domnul. Nu cred că a avut vreodată vreo dispută cu cineva, pentru că știa să renunțe la tot; chiar soțul dânsei îi făcea multe probleme, dar sora noastră rămânea aceeași persoana fericită.

Atunci când se putea deplasa, era totdeauna la înmormântările credincioșilor, și îmi amintesc de lucrul acesta chiar de când eram copil. Ca și Domnul ei, a plecat liberă de aici ”acasă la Domnul” (2 Corinteni 5.8) la o vârstă înaintată, iar frații care au spus un cuvânt la mormântul sorei noastre, au putut citi cu libertate și cu dragoste textele de la Fapte 9.36 (Dorca) și Luca 2.36-38 (Ana). Dovada slujirii ei a fost că la înmormântarea ei au fost mulți credincioși, chiar dacă afară a fost foarte frig în 25.12.2016. Acum sora noastră este ”împreună cu Hristos” (Filipeni 1.23), sau după cum spune o cântare a noastră, ”în brațele lui Isus”. Slăvit să fie Domnul pentru așa exemple de oameni credincioși, care trebuiesc urmate.

Inregistrarea AUDIO de la inmormantare

Acest articol a fost publicat în A plecat la Domnul. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s