2012-10-23 h18 Rom 12.1-2 2Cor 3.2-3,17-18,4.6-10, Fap 7.54-60

Despre Hristosul înviat prin puterea Duhului Sfânt, şi despre viața Domnului Isus arătată în trupurile noastre.

Vă îndemn deci, fraţilor, prin îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înţeleaptă. Şi nu vă conformaţi veacului acestuia, ci fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, cea bună şi plăcută şi desăvârşită. (Romani 12.1-2)

 Voi sunteţi epistola noastră, scris în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, fiind arătaţi că sunteţi epistolă a lui Hristos, alcătuită prin slujba noastră, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe table de piatră, ci pe table de carne, ale inimii. (2 Corinteni 3.2-3)

Şi Domnul este Duhul, iar unde este Duhul Domnului, este libertate. Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului. (2 Corinteni 3.17-18)

Pentru că Dumnezeul care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric“, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoştinţei gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. Dar avem comoara aceasta în vase de lut, pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şinu de la noi: suntem în necaz de orice fel, dar nu strâmtoraţi; în încurcătură, dar nu fără ieşire;  persecutaţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu nimiciţi; purtând întotdeauna în trup omorârea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în trupul nostru. (2 Corinteni 4.6-10)

Şi, auzind ei acestea, îi tăia la inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind ţintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; şi a spus: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu“. Dar ei au strigat cu glas tare şi şi-au astupat urechile şi s-au năpustit într-un gând asupra lui; şi, scoţându-l afară din cetate, îl loveau cu pietre. Şi martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. Şi-l loveau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi spunea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu“. Şi, îngenunchind, a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta“. Şi, spunând aceasta, a adormit. (Fapte 7.54-60)

Link catre predica.

Acest articol a fost publicat în 2 Corinteni 3.17-18, 2 Corinteni 3.2-3, 2 Corinteni 4.6-10, Fapte 7.54-60, Romani 12.1-2 și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s