2012-10-14 h11 Fiica lui Iair, fiul vaduvei din Nain, Lazar din Betania

Viața eternă este viața lui Dumnezeu, asupra căruia păcatul, moartea şi Satan nu au nici o putere.

Moartea celui credincios îl va conduce în prezenţa Domnului Isus, pe când moartea celui necredincios îl va conduce într-o aşteptare a judecăţii lui Dumnezeu.

Ioan 5.24-25
Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă eternă şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun că vine un ceas şi acum este, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care-l vor auzi vor trăi.

Marcu 5.39-43
Şi, intrând, ·le-a spus: “Pentru ce faceţi tulburare şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”. Şi râdeau de El. Dar El, scoţându-I pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei şi pe mama ei şi pe cei care erau cu El şi a intrat acolo unde era întinsă copila. Şi, apucând mâna copilei, i-a spus: “Talita cumi”, care tradus înseamnă: “Fetiţo, ridică-te îţi spun!” Şi îndată fetiţa s-a ridicat şi umbla, pentru că avea doisprezece ani. Şi s-au uimit cu mare uimire. Şi El le-a poruncit cu tărie ca nimeni să nu ştie aceasta şi a spus să i se dea copilei să mănânce.

Luca 7.12-15
Şi, când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată, duceau afară un mort, singurul fiu al mamei lui, şi ea era  văduvă; şi o mulţime foarte mare din cetate era împreună cu ea. Şi, când a văzut-o Domnul, I s-a făcut  milă de ea şi i-a spus: “Nu plânge!” Şi, apropiindu-Se, a atins sicriul şi cei care-l duceau s-au oprit. Şi El a spus: .Tinere, ţie îţi spun: ridică-te!. Şi mortul s-a ridicat şi a început să vorbească. Şi l-a dat mamei lui.

Ioan 11.32-36, 41-44; Ioan 12.1-2
Maria deci, când a venit unde era Isus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, spunându-I: “Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. Isus deci, când a văzut-o plângând, şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat în duh şi S-a tulburat în Sine. Şi a spus: “Unde l-aţi pus?” Ei I-au spus: “Doamne, vino şi vezi”. Isus plângea. Iudeii deci spuneau: “Iată cât îl iubea!”

 “Au ridicat deci piatra. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a spus: “Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat; Eu dar ştiam că întotdeauna Mă asculţi, însă pentru mulţimea care stă împrejur am spus, ca să creadă că Tu M-ai trimis”. Şi, spunând acestea, a strigat cu glas tare: “Lazăre, vino afară!” Şi mortul a ieşit, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză: şi faţa îi era înfăşurată cu un ştergar.

 Isus deci, cu şase zile înainte de Paşti, a venit la Betania, unde era Lazăr cel morti, pe care îl înviase Isus dintre morţi. I-au pregătit deci o cină acolo şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.

În textele prezentate avem de-a face cu 3 oameni care, morţi fiind (fiica lui Iair murise foarte recent, fiul văduvei murise în cursul acelei zile, conform ritualului iudaic din acea vreme care prevedea ca înmormântarea să se facă în aceeaşi zi, iar Lazăr murise de 4 zile), au fost aduşi la viaţă la porunca Domnului Isus.

Apoi fiica lui Iair a început să mănânce (hrana Cuvântului lui Dumnezeu), fiul văduvei a început să vorbească (marturisirea adevărului despre Dumnezeu în această lume), iar Lazăr nu a vorbit nimic, pentru că avea ceva mai bun de facut – să stea la masă cu Domnul Isus.

Link catre predica.

Acest articol a fost publicat în Ioan 11.32-36, Ioan 11.41-44, Ioan 12.1-2, Ioan 5.24-25, Luca 7.12-15, Marcu 5.39-43 și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s