2012-05-06 h17 1 Corinteni 11.23-26

Link catre predica.

Despre aducerea aminte a Domnului Isus la frângerea pâinii, contextul în care a fost instituită şi contextul în care o împlinim.

„… în noaptea în care a fost vândut…” (1 Cor 11.23)
„Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte.” (Ioan 13.30)

Noaptea este contextul în care s-au petrecut acele lucruri și contextul în care cei care sunt ai Domnului Isus își amintesc de El și vestesc moartea Lui.

„cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii” (Ioan 9.4). Noaptea este deci cât timp El nu este în lumea aceasta. Într-o zi „va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui” (Maleahi 4.2) iar înainte de momentul acesta va răsări „Luceafărul de dimineaţă” (Apocalipsa 22.16). Dar deja Luceafărul de dimineaţă a răsărit în inimile noastre (2 Pet 1.19). Cu toate acestea, realitatea acestei lumi care L-a respins pe Domnul Isus rămâne că este caracterizată de noapte.

O lume care Îl respinge continuu pe Domnul Isus, fapt evidenţiat în Evanghelia după Ioan încă de la început prin respingerea de către “ai Săi” la care a venit, lume care mai este caracterizată în aceeaşi evanghelie de încă alte trei lucruri:

“Era iarnă (Ioan 10.22)
“… căci era frig (Ioan 18.18)
“… era încă întuneric (Ioan 20.1)

Acest articol a fost publicat în 1 Corinteni 11.23-26 și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s